About

Tot ce aș lua cu mine,  pașii-n lume de mă poartă

Ar fi poate omenia, demnitatea și-a mea soartă,

Și le-aș pune-ntr-o valiză, pentru unii fără preț,

De-un albastru azurit, ca cel de la Voroneț.

Într-un colț micuț aș pune, cu drag numai o sămânță,

A umorului român, scris pe cruce la Săpânța.

Frică nu mi-ar fi în lume, c-aș lua ca talisman

O fărâmă de curaj, din Peleș, Sighișoara, Bran !

Doar o brumă de speranță aș mai pune de-ar fi loc,

Dorul să mi-l potolească, ca acasă să mă-ntorc,

Unde mă așteaptă ai mei, cei cu inima curată,

Gata oricând să ajute un om pribegit de soartă.

Cea mai mare bogăție, oriunde pe acest pamânt,

E în suflet și în drepturi, este tot ce ai mai sfânt !

Fericirea ți-o clădești, poate doar plantând un pom,

Însă cel mai important să nu uiți, ca să fii om !