Hrănește-ți pasiunile și cucerește lumea cu bunătatea ta!

Chiar dacă timpul des încearcă sufletul meu a etira,
Al bunătății imprimeu, an după an, încearcă a picta,
Căci plămădită sunt din fire subțiri și albe de mătase,
Ce ascund în ele o poveste cu gânduri bune, luminoase.
Chiar dacă pentru unii par a fi o simplă eșarfă populară,
Adu-ți aminte cât de mult m-ai prețuit în prag de subseară!
Când ochiul tău a lăcrimat, mult umezit de-al casei dor,
 Sau când în lume te-ai mândrit cu obiceiuri din popor!
Mi-aduc aminte când, de Paște, m-ai prins în părul tău bălai,
Stindard al bucuriei tale: să fii acasă, e pentru tine adevăratul Rai,
La masa plină de oameni dragi, drob și binecuvântata pască,
Urechea dezgolitu-ți-am, s-auzi cum cântă Pasărea Măiastră!
Sfânt obicei m-ai învățat, a ouălelor de Paști încondeiere,
Oriunde în lume noi am fi, sărbătorim, a Domnului Înviere,
Nu-i lucru mai frumos decât să îți surâdă în geam o mușcată,
Iar casa să îți fie de Lumina Învierii Domnului binecuvântată!

Doar ție eu mă confesez, e calitatea mea de preț, primară,
Pe care poate cei mai mulți o consideră absolută sau normală,
Sunt din mătase Charmeuse, acesta e defectul meu suprem, 
Puternică, lejeră, satinată, dar sensibilă la orice gest extrem!
Nu e o mătase oarecare, printre cele mai scumpe-n astă lume,
Perfectă pentru cei ce, doar muncind, vor a-și face un nume,
Din altruism eu sunt plămădită și gânduri bune, luminate,
Să aduc o blândă alinare, căldură în suflet, îmi sunt destinate!
Mă poți purta oricând cu tine, să-ți fiu al vieții confident,
În clipe pline de bucurie sau înnegurate-ți sunt omniprezent,
Martor tăcut la gâtul tău al primului tandu-ți sărut,
Sau, când în ceasul nunții tale, să-ți fiu alături tu m-ai vrut!
Nu vreau cu fir de aur să fiu tivită sau să mă împodobesc,
Să–ți mângâi sufletul în lume, când pleci la drum, eu îmi doresc,
Nu vreau nici pietre prețioase sau diamante somptuoase,
Ci de nasture să mă prinzi, când apele vieții-s nemiloase!
Purtată eu mă las de tine, jucându-te-n al vieții leagăn,
Clovni veseli, colorați, îmi par ai copilăriei ani făr de seamăn!
Dar cred că este timpul să mă agăți de geamantanul Extravita,
Mai mult ca oricând să înveți acum ce înseamnă să trăiești clipa!
Îți cunosc visul de mult timp și peste ani tu l-ai clădit,
Să explorezi în lung și lat lumea știu cât de mult ți-ai dorit,
Să te dezvolți să îți cultivi necontenit a ta pace interioară,
Învață de la cei mai buni cum e să-ți faci viața legendară!

Să te reinventezi mereu, Sexul slab, temeinic te îndeamnă,
În orice etapă a vieții să nu uiți să fii, pentru tine, o doamnă,
Și-n doi de o să alegi să parcurgi a vieții tainică călătorie,
Călătoria perfectă descoperi, chiar cea mai bună dintr-o mie!
Radio România Cultural când asculți sau când privești la Tvr 2
Cu dor de casă tu m-așterni să acopăr ai tăi umeri goi,
Încredere în tine și limitele când vrei să ți le biruiești,
La gâtul tău, fascinată, chic-elite, te privesc cum citești!
N-am să te las nici o secundă să uiți a copilăriei inocență,
Cât de frumos e să creezi, chiar dacă treci peste adolescență,
Și să te înfrupți cu mult nesaț din bucuria de a citi,
 Cu Alma Nahe redescoperi, ce înseamnă a fi și a iubi!

Mi-aș fi dorit să fiu un palimpsest, pe care zilnic să poți scrie,
Tot ce-ți dorești și ce visezi încripționat să fie pe vecie,
Iar prețioasele-ți cuvinte prin fapte să inspire suflete curate,
Ce învață să-și trăiască viață, dăruind bucurii nenumărate! 

Dar mi-am dat seama mai târziu, căldura sufletească e un dar divin,
Nimic nu e mai prețios decât să o trăiești cu  oameni buni din plin,
Să-i însoțești oriunde-n lume, alături să le fii la bine și la greu,
Emoție și mult curaj, iubire, bunătate să le inspiri mereu!
Sunt martor tainic ce învăță, an după an, a vieții tale geometrie,
Tu n-ai curaj, dar eu te îndemn: ce simți, așterne pe hârtie!
Nu-i lucru mai frumos în lume decât să-ți scrii a vieții carte,
Dar nu uita s-adaugi fericire și să dăruiești mai departe!
Mă poți găsi oricând aici, când ai nevoie de-un gând bun,
Sau când ai vieții pași te poartă și ajungi la răscruce de drum,
Puterea ta mi-o dăruiești, printr-un surâs și o îmbrățișare,
Valențe noi oferi multiple, în fiecare zi-mi dăruiești o înfățișare!

Iar în final, de simți că ale vieții tale lecții sunt total învățate,
Împachetează-mă frumos și scrie caligrafic cu litere pronunțate,
„Hrănește-ți pasiunile și cucerește lumea cu bunătatea ta!”
Iar într-un chenar micuț s-adaugi: Ion cel pozitiv… de-a pururea!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s